Obiective turistice

Castrul Roman

Adresa: Str. Independentei, nr. 2

Descriere:

 

Fortificatie construita pe platoul inalt din imediata vecinatate a podului lui Traian in partea rasariteana a actualului municipiu Drobeta Turnu Severin, Castrul roman Drobeta a fost ridicat in paralel cu podul, dupa primul razboi daco-roman din 101-102, foarte probabil tot sub supravegherea lui Apollodor din Damasc. Constructia a cazut, in principiu, in sarcina cohortei I de antiohieni, insa , mai mult ca sigur, la ea au participat si alte unitati militare. Pana la izbucnirea celui de al doilea razboi daco-roman au fost terminate doar zidurile de incinta si unele incaperi interioare, finalizarea constructiei avand loc in timpul lui Hadrian (117-138). Castrul a avut laturile de 137,50 / 123 m, ocupand o suprafata de 2 ha, cu lungimea orientata pe directia nord-sud. Inaltimea zidurilor de incinta a avut pana la 4,50 m, iar grosimea, dupa vestigiile conservate, circa 1,20 m.

La jumatatea laturilor mici se afla cate o poarta: pretoriana la sud, spre Dunare, si decumana la nord, asezate fata in fata, inchizand sau deschizand drumurile pretorian si respectiv decuman ce conduceau in linie dreapta la acelasi punct: cladirea pretorului (comandantului) din centrul castrului, unde se afla si locuinta comandantului si unde va fi poposit in iarna anilor 104/105 insusi imparatul Traian.

Portile si colturile erau aparate de turnuri. Marginile castrului erau compuse dintr-un val de pamant, alaturat spre interior unui zid crenelat, si o zona libera la partea din afara a zidului, dupa care urmau unul sau mai multe santuri. Pretoriul are 3 parti distincte: o curte inconjurata de camere pentru arme, o sala centrala festiva, numita si sacra, si un rand de camere in spate, unde se gaseau capele si birourile. Depozitele de arme, in numar de 5 pe fiecare latura a curtii, aveau si etaj, asa cum arata bazele porticului de coloane pe care se sprijinea balconul lor. Sala sacra era separata de curtea intrarii prin coloane de la care au mai ramas 4 baze patrate si avea 2 iesiri la est si la vest. Restul incaperilor destinate birourilor, impreuna cu capela, formau un plan simetric. Capela, situata central, era de forma semicirculara, cu o larga scara in fata si cu pavajul mai ridicat. Ea este flancata de cate  doua camere asemanatoare, dinte care cea din coltul de nord-vest cuprindea o instalatie de incalzire, iar cea din coltul  opus, o prelungire semicirculara. Restul castrului era ocupat de locuintele soldatilor si ofiterilor. La est si la vest de pretoriu se gaseau magaziile. Intre acestea si zidurile de incinta s-au mai gasit alte 2 cladiri, lungi cat pretoriul. Ele aveau in centru o curte, spre care se deschideau numeroase incaperi – posibile locuinte pentru ofiteri.

In fata si in spatele pretoriului, la stanga si la dreapta drumurilor, se intindeau cazarmile soldatilor, lungi constructii dreptunghiulare, din zid de piatra cu mortar, impartite in mai multe incaperi, si acestea dreptunghiulare. Fiecare astfel de incapere constituia dormitorul unei subunitati. Intre cazarmi existau strazi inguste, ce inlesneau circulatia trupelor in interiorul castrului si asigurau legatura intre cazarmi si posturile de lupta. De la colturile sudice ale castrului pornesc ziduri ce coboara in Dunare si la portalul podului. Intrarea vehiculelor si a ostasilor ce veneau dinspre pod in castru nu se facea pe poarta pretoriana, ci prin poarta decumana din spatele castrului.

Din zidul de incinta se mai vad astazi numai temeliile groase de 1,50 m. Inaltimea totala a zidului nu depasea 4,50 m. Portile duble din lemn aveau o deschidere de 3 m si erau flancate de cate doua turnuri patrate al caror corp, iesit numai cu putin in afara zidului cel mare, cadea in interiorul castrului. Turnurile de piatra aveau un etaj si intre ele o bolta de zidarie ce acoperea intrarea.

Fata de alte castre din Dacia, cel de la Drobeta prezinta particularitatea ca are poarta pretoriana situata nu pe latura nordica, spre dusman, cum era cazul amintitelor castre, ci la sud, aratand ca functia lui de baza era apararea podului.

Rascoala dacilor din 117 i-a produs stricaciuni, fiind refacut dupa aceasta data de catre cohorta I-a de arcasi. Mai putin numeroasa decat celelalte unitati, ea n-a refacut toate cazarmile, iar in cele pe care le-a reconstruit a amenajat incaperi mai mici, impartind fiecare cazarma in doua, printr-un zid longitudinal. Alte distrugeri, de aceasta data mai serioase, au fost provocate de carpi in jurul anului 245. A fost refacut de cohorta I de arcasi si supus altor vitregii, dupa retragerea aureliana, la sfarsitul secolului III, in urma atacurilor gotilor, desi parasirea Daciei sub imparatul Aurelian n-a insemnat si retragerea garnizoanei de la Drobeta, romanii pastrandu-si un cap de pod aici.

Dupa distrugerea ei de catre popoarele migratorii, Drobeta cunoaste o noua epoca in timpul lui Constantin cel Mare. El recladeste castrul cu resturile vechii constructii aflate in ruina, folosind chiar si pietrele funerare. Dar noua intaritura nu e nici pe departe o reconstruire. Se folosesc partial doar vechile fundatii, se deschid noi drumuri, se adauga 4 turnuri de colturi trapezoidale si turnurile semicirculare din fata portii pretoria. In interior se construiesc 84 de camere (cubicula) insirate in forma de cruce, patrate si simetrice. Insa nici aceasta refacere nu a durat din cauza trecerii hunilor pe aici in 442-447. Iustinian pare sa fi fost ultimul imparat roman care s-a interesat de castrul de la Drobeta, construind aici un turn numit Theodora, daca e sa credem informatiile confuze ale lui Procopius din Caesarea.

La vest de castru, pe malul Dunarii, se vad ruinele termelor (bailor) romane; s-au gasit in ziduri caramizi cu stampila legiunii a V-a Macedonica, semn al datarii constructiei bailor in acelasi timp cu constructia castrului si a podului.

Edificiu de utilitate publica amenajat in apropiere de castrul Drobeta, pe marginea primei terase a Dunarii la circa 100 m vest de podul lui Traian, baile erau compuse din apoditerium (vestiar), tepidarium (baie de aer cald uscat), caldarium (baie cu apa rece). In jurul lor exista o palestra unde se practicau exercitii de educatie fizica in aer liber.

In centrul bailor de la Drobeta se pot vedea ruinele unei sali dreptunghiulare de 5,65 / 7,30 m. Este camera de foc ce detinea guri de foc deschise in incaperi bine pavate cu pietre legate cu var, peste care s-a turnat o podea de caramizi acoperite la randul lor de beton amestecat cu var si caramida pisata.

Baile erau prevazute cu etaj si au fost consolidate apoi de cohorta I de arcasi, incetand sa functioneze odata cu desfiintarea lagarului militar.

Distruse in timpul migratiilor, ulterior au fost acoperite de pamant pana la descoperirea facuta de Alexandru Barcacila in 1935. Cu acelasi prilej s-a constatat existenta cimitirului medieval din imediata proximitate, descoperit odata cu thermele si datat in secolul XI- XII.

Alte Obiective


Monumente/Vestigii istorice


Fantani


Zone de agrement


Sport